De ce e cultura mea mai proasta decat a ta?

Mi se pare o vesnicie... si in acelasi timp ma simt de parca respir dupa cinci minute sub apa. E chiar ciudat cum am devenit mai constienta de identitatea mea, de cultura si orginile mele de cand sunt in Occident. Si asta pentru ca in Romania nu-ti dai niciodata seama ca esti Roman. Toti sunt ca tine, tu esti ca toti. Vorbiti aceeasi limba, vedeti aceleasi stiri, respirati acelasi aer. Adevarul e ca trebuie sa te lovesti de zidurile celorlalte culturi sa-ti dai seama ce te defineste si ce-ti da autenticitate. Inainte sa ajung in Occident, nu m-a gandit niciodata daca ceea ce am trait pana acum a fost adevarat, daca a fost singura si unica realitate posibila. Mai mult, nu mi-a trecut niciodata prin minte daca o cultura se poate considera mai buna sau mai evoluata ca alta. Daca m-ai fi intrebat atunci, probabil as fi raspuns ca da, unele societati sunt mai bune ca altele, unele societati sunt mai 'reusite' ca altele. Astazi nu mai gandesc la fel. Astazi in schimb, realizez ca ce am trait pana acum a fost o realitate subiectiva. A fost realitatea tarii mele, a educatiei pe care am primit-o, a stirilor pe care le-am vazut, a opiniilor pe care le-am auzit, si implicit, a devenit si realitatea mea. Dar credeam ca e singura realitate posibila; ca e universala. Imi imaginam ca dincolo de granitele Cortinei de Fier, oamenii traiesc la fel ca mine, au aceeasi perceptie asupra semnificatiei comportamentului lor, asupra scopului lor in viata, traiesc si mor dupa aceleasi norme si valori pe care le am si eu. Dar nu, aparent nu e chiar asa. Am realizat ca in Occident ei au cultura lor, valorile lor si scopurile lor in viata, iar normele lor nu sunt si normele noastre. Undeva in Romania unde tara ta si societatea ta e tot ce ai si tot ce te defineste, lumea ta e singura, e suprema, e atotputernica si universala. Se raspandeste pe toate continentele si in toate timpurile. Dincolo de ea nu mai exista nimeni si nimic, ci doar o mare infinita de vid. Si totusi pentru ei, cultura ta nu inseamna nimic. Societatea ta, tara ta, educatia ta e un mare si nemasurat zero. Pentru ca nimeni nu a auzit de Romania, pentru ca nimanui nu-i pasa de nota ta la Bac, pentru ca nimeni nu stie ce munti inalti sunt Carpatii. Desi suntem sub aceeasi Uniune Europeana, in acelasi continent de mii de ani, ei sunt Occidentali, noi Orientali. Ei sunt cunoscatori, noi ignoranti. Ei sunt puternici, noi slabi. Ei sunt buni, noi rai. Lumea lor e multa, e infinita, se intinde de la Statele Unite pana in Noua Zeelanda, cuprinde Orientul Mijlociu si Asia de Est. Si totusi... noi nu suntem in ea. Romania e doar o alta tara din Europa de Est, bantuita de vampiri si macinata de comunism. Ca Romanii isi rod coatele pe bancile scolii incercand sa invete de la A la Z capitalele, economia si limbile lor nu conteaza. Ca noi probabil avem mai multa cultura generala decat orice Englez oprit la intamplare pe strada, la fel, nu conteaza. Si totusi, e ciudat de explicat. Eu mi-am petrecut 12 ani invatand faimoasa noastra istorie, bogata noastra geografie si mareata noastra literatura. Acum aflu ca de fapt tarisoara noastra abia deca exista pe harta lor, ce sa mai spun de cunostiinta sau interesul lor pentru cultura noastra. In acelasi timp, am invatat la fel de multe despre lumea lor, dar totusi, ce am invatat eu nu e la fel cu ce traiesc ei. Ei stiu practic, noi teoretic. Sau poate... noi stim si ei nu stiu. Cine spune care lume are dreptate? Si atunci, intrebarea e, putem spune oare ca o cultura e mai buna decat alta? Dar daca lor nu le pasa de noi, nu inseamna oare ca societatea noastra nu e demna de a fi studiata de ei? Si chiar daca n-ar fi... cu ce am gresit noi? De ce suntem noi mai prejos ca ei? Cele mai mari nedreptati se ascund in esenta noastra... sau poate nimeni nu a gresit cu nimic. Poate totul e gri si doar noi facem lucrurile albe sau negre. Cine stie...