No comment

Astazi ma despart de cineva drag mie: EYP Romania. Nu-mi voi aminti micile neintelegeri, nervii de dimineata, stresul de la sesiuni, oboseala acuta, marile nesimtiri din partea lor si din partea mea. Nu. In schimb, voi aduna intr-un retras coltisor al sufletului meu zambetele sutelor de tineri fericiti, mirosul gustarilor europene, argumentele unor dezbateri aprinse, spiritul nebunatic si distrat al celor ce au invins pesimismul vietii. Uneori insa, situatiile radicale solicita solutii radicale. Uneori trebuie sa ai vointa de spirit de a te ridica deasupra maselor indoctrinate, de a te revolta impotriva celor ce te subjuga, de a spune "nu" conditiei tale inferioare. In "Contractul Social" Rousseau sustinea ca omul s-a nascut liber, dar ca pretutindeni este in lanturi. Intr-adevar, impotriva conditiei mele sociale nu ma pot revolta, si nici nu ma voi revolta vreodata, deoarece in numele unei cauze pierdute este absurd sa lupti, dar impotriva unei false conditii sociale voi lupta oricand, caci pentru o cauza imaginara este inutil sa lupti. In alte cuvinte, nici cel mai indobitocit animal nu-si va pune gatul in lantul stapanului fara interes si deplin constient de actiunea sa. Iar eu, cum nu am un interes precis in a actiona ca membru in EYP Romania, nu voi tolera ierarhia comunista si micile nesimtiri unde nu sunt constransa de alte fapte si imprejurari. Imi vine greu acum sa constientizez cat de simplu functioneaza defapt un mecanism aparent atat de complicat ca o organizatie nationala: aici totul se raporteaza la o singura persoana ce detine puterea suprema si e lingusita de eyp-erii pe care-i controleaza din motive ierarhice. Imi vine greu sa realizez  acum ca unele dintre cele mai nobile intentii, cum ar fi obtinerea multiculturalitatii si a unitatii europene se reduce in final la astfel de scopuri machiavelice si josnice cum ar fi interesul financiar si autoritar. Si nu, scopul NU scuza mijloacele.

Thank you for shaping my future.