Teoria simetrica - by Lelia

Cine a spus ca nu suntem fiecare mari descoperitori ai realitatii? Ma gandeam acum cateva zile cum ar fi daca toate gandurile noastre, de felul "ma deprima vremea asta" pana la "oare iadul chiar inseamna petrecere cu satan?" ar fi clasificate la nivel mondial dupa gradul lor de absurditate. Atunci oare realizarea ca americanii, desi o mare parte penticostali sau baptisti, sunt totusi unii din cei mai pacatosi oameni de pe pamant unde ar avea locul, sau gandul ca in ziua de azi e relativ destul de greu sa mai ai amici, fara ca ceilalti sa nu considere ca hey, sigur exista ceva relatie mai profunda in spatele fatadei ar ocupa unul din locurile principale sau abia finale? Paradoxal insa e ca majoritatea gandurilor mari care au facut istorie sunt doar reformulari ale constiintei noastre interioare sau colective, adica lucruri cunoscute de mult, dar totusi prea evidente pentru a mai fi spuse. Acest fapt are insa legatura cu prima mea teorie filozofica, pe care m-am gandit sa o si definesc: "teoria simetrica"; in principiu e simpla si logica (spun eu) si-i cam asa: daca lumea pentru fiecare individ in parte incepe si se sfarseste la fel traind dupa moarte starea metafizica din faza originara a vietii (respectiv inainte de a se fi nascut), atunci se poate presupune ca e vorba de o lume simetrica, chiar idealista am putea afirma, iar o lume utopica nu poate exista de la sine in haosul universal, astfel ca trebuie sa existe un Creator ubicuu si omnipotent. In acest caz, existenta lui Dzeu poate fi admisa, iar in cazul contrar pentru care lumea nu e simetrica, acest Creator nu exista, lumea noastra fiind deci un caz accidental al existentei. Teoria mea ar fi valabila doar in cazul in care nu a mai fost descoperita de altcineva inaintea mea; fac completarea ca nu am avut niciun fel de inspiratie in procurarea ei.