Si totusi se misca...

Prima data am stat si m-am gandit cam cinci minute pana mi-am amintit parola. In fine, important e ca totusi mi-am amintit-o. Dupa aia lucrurile au mers mai lejer: mi-am facut rost de un template mai 'meaningful' si culmea ii ca defapt chiar am reusit sa-l schimb. Pretty cool, poate ma fac si fata descurcareata pana la urma. In final, e relativ destul de bine. Adevarul e ca mi-a fost destul de dor de blogging, pentru mine actiunea asta seamana mai mult cu un jurnal.. Nu stiu daca-i bine sa fie asa, dar eu asa simt; banuiesc ca de aia nici nu-s eu prea incantata sa mi se citeasca blog-ul. Asa, si ca sa revin la lucruri mai serioase, acum trei zile mi-am dat seama ca poate totusi meseria care ma pasioneaza de cativa ani, si anume being a lawyer, nu mi s-ar potrivi. Si anume cu ce ocazie am avut eu revelatia asta? Huhm, as zice ca odata cu spectacolul pe care l-am pus in scena la scoala, eu jucand rolul avocatului acuzarii, al lui Stefan Gheorgidiu din "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi". Problemea mea esentiala e ca de obicei incerc sa ies in evidenta, asa ca m-am hotarat sa ma dau in spectacol, in plus nefiind nici pregatita pentru un astfel de proces. Consecinta a fost mai mult decat nefasta: colegii au presupus ca am enervat "juratii" cu lungile mele tirade referitoare la conditia umana si plimbarile mele prin "sala de judecata" propice unui adevarat avocat au impacientat "judecatorii". Se pare ca lumea nu ne mai intelege in ziua de azi, pe noi, viitorii avocati....