Semn ca am fost pe acest pamant...

Deci azi am plantat impreuna cu Ecotopul primii pomisori din viata mea, o adevarata actiune "in folosul comunitatii" as putea-o numi. Insa nu a fost chiar asa usor cum mi-am inchipuit; sapatul gropii de aproximativ jumatate de metru e intr-adevar o munca fizica indelungata si obositoare, iar efectele ei sunt vizibile la nivelul mainilor noastre, pline de bataturi si besici. Urmeaza apoi partea recompensatoare cand se introduce firavul pomisor in locul sapat, iar apoi acoperirea acestuia cu pamant si udarea lui. Efectele unei astfel de actiuni ecologice sunt vizibile pe malul Crisului din Oradea, pe partea fabricii Metalica (asta daca pomisorii nu au fost smulsi deja). Pot afirma acum cu multa mandrie ca sunt multumita de treaba asta, si sper ca astfel mi-am depasit propria-mi abursditate a conditiei umane, conform careia singurul mod prin care viata noastra capata inteles consta in crearea semnului ce dovedeste ca am fost si noi pe acest pamant. Si acum sa o citez pe mama mea, care spunea pe buna dreptate ca "omul in viata lui trebuie sa faca trei lucruri: sa planteze un copac, sa construiasca o casa si sa aiba urmasi", astfel nu existi degeaba. Si eu m-am si atasat de pomisorii aia.