TU nu te schimbi - mereu acelasi traiesti viata ta simetrica

E forma perfecta: a cercului. Aceasi miscare continua, pornind din vesnic acelasi punct, urmarind pe vesnicie unicul traseu de 360 de grade. Ne intoarcem de unde am pornit, desi avem iluzia ca facem progrese, ca evoluam, ca suntem altii. Totusi, omul nu poate deveni decat ceea ce este (zicea Noica), el nu poate depasi limita existentiala ce i-a fost indicata. Si cand realizam adevarata absurditate a conditiei umane, ideea nu doar ca devine obsesiva, dar incepem sa observam ca cei din jurul nostru sunt tot timpul aceiasi. In ciuda timpului, a "schimbarilor" teoretice survenite, ei raman la fel, cu un stil comportamental si lingvistic predominant acelasi. Ceea ce presupune ca nici eu nu prezint elemente noi in ochii altor oameni. Ciudat.. mai am pana ajung sa inteleg; si pana atunci mai am si o teza la latina (propun sa ma dau cu capu de pereti si vad eu pe urma cum rezolv), dar in mare cercul nu sufera intreruperi deocamdata. Asta era de fapt o explicatie pe marginea lipsei mele de posturi din ultima vreme, justificata prin sila (si lenea) de Internet.