Patches-of-Beauty

Prizonieri in aer?

2010-03-24T10:24:00.000-07:00

Oamenii si-au dorit sa zboare ca sa fie liberi. S-au uitat intr-o zi pe cer, au vazut pasarile cum falfaie din aripi si au realizat ca poate acolo undeva, departe de tot ce inseamna Pamant, real, tangibil si material, pasarile sunt fericite. Si atunci s-au gandit... cum ar fi oare sa ne dezlipim si noi de ceea ce inseamna concret, sa sfidim forta gravitatiei si sa plutim undeva deasupra noastra, intr-un abis de vid inifinit? Foarte tare...
Si ce au facut? Au inventat avioane. Astazi nu zboara doar pasarile, astazi zboara in special oamenii. In fiecare zi mii de avioane decoleaza si aterizeaza, defileaza cerul si aterizeaza la zeci de mii de kilometrii distanta. Si totusi, nu asta-i ideea.
Ideea e ca desi ne-am implinit intr-un fel visul de a zbura, nu puteam fi mai departe de a-l trai cu adevarat. Nu suntem liberi, nici n-am fost, nici nu vom fi. Pasarile? Da, poate ele continua sa traiasca liber la zeci de kilometrii distanta de Pamant, dar noi in aer suntem in continuare lipiti de Pamant, suntem mai ingropati in realitatea noastra materiala chiar decat atunci cand dormim.
Si de ce, ma rog? Poate pentru ca, unu la mana, un zbor decent costa aproape o avere pentru care ai nevoie de o ancorare destul de solida in realitatea financiara, si doi la mana, din toate mijloacele de transport in comun, avionul iti ingradeste cel mai mult libertatea. Comparativ vorbind, pe autobuz nimeni nu te impiedica sa-ti pui geanta sub scaun, sa-ti lasi palaria pe cap, sau sa stai cu bagajele pe genunchi. Ai platit biletul, treaba ta ce faci mai departe. Dar nu, pe avion nu e deloc asa. Nu care cumva sa te prinda 'miss' stewardesa cu geanta in poale, cu haina pe tine sau cu castile in urechi. Altfel risti sa ti se explice intr-un limbaj stanjenitor de politicos, cu un zambet autentic de fals ca gestul tau nu e deloc tolerat de respectiva companie aeriana...
De parca avionul s-ar prabusi din cauza ca-ti porti tu chilotii pe cap... bullshit...
Si totusi da, stiu ca regulile exista cu un scop acolo si ca din cauza asta trebuie sa fie respectate, dar din nou, nu asta-i ideea.
Ideea e ca toate normele astea ne ingradesc libertatea. Ne lasa sa zburam fara a putea visa, fara a ne implini visul de a fi cu adevarat liberi.

De ce e cultura mea mai proasta decat a ta?

2010-02-18T17:02:00.000-08:00

Mi se pare o vesnicie... si in acelasi timp ma simt de parca respir dupa cinci minute sub apa. E chiar ciudat cum am devenit mai constienta de identitatea mea, de cultura si orginile mele de cand sunt in Occident. Si asta pentru ca in Romania nu-ti dai niciodata seama ca esti Roman. Toti sunt ca tine, tu esti ca toti. Vorbiti aceeasi limba, vedeti aceleasi stiri, respirati acelasi aer. Adevarul e ca trebuie sa te lovesti de zidurile celorlalte culturi sa-ti dai seama ce te defineste si ce-ti da autenticitate. Inainte sa ajung in Occident, nu m-a gandit niciodata daca ceea ce am trait pana acum a fost adevarat, daca a fost singura si unica realitate posibila. Mai mult, nu mi-a trecut niciodata prin minte daca o cultura se poate considera mai buna sau mai evoluata ca alta. Daca m-ai fi intrebat atunci, probabil as fi raspuns ca da, unele societati sunt mai bune ca altele, unele societati sunt mai 'reusite' ca altele. Astazi nu mai gandesc la fel. Astazi in schimb, realizez ca ce am trait pana acum a fost o realitate subiectiva. A fost realitatea tarii mele, a educatiei pe care am primit-o, a stirilor pe care le-am vazut, a opiniilor pe care le-am auzit, si implicit, a devenit si realitatea mea. Dar credeam ca e singura realitate posibila; ca e universala. Imi imaginam ca dincolo de granitele Cortinei de Fier, oamenii traiesc la fel ca mine, au aceeasi perceptie asupra semnificatiei comportamentului lor, asupra scopului lor in viata, traiesc si mor dupa aceleasi norme si valori pe care le am si eu. Dar nu, aparent nu e chiar asa. Am realizat ca in Occident ei au cultura lor, valorile lor si scopurile lor in viata, iar normele lor nu sunt si normele noastre. Undeva in Romania unde tara ta si societatea ta e tot ce ai si tot ce te defineste, lumea ta e singura, e suprema, e atotputernica si universala. Se raspandeste pe toate continentele si in toate timpurile. Dincolo de ea nu mai exista nimeni si nimic, ci doar o mare infinita de vid. Si totusi pentru ei, cultura ta nu inseamna nimic. Societatea ta, tara ta, educatia ta e un mare si nemasurat zero. Pentru ca nimeni nu a auzit de Romania, pentru ca nimanui nu-i pasa de nota ta la Bac, pentru ca nimeni nu stie ce munti inalti sunt Carpatii. Desi suntem sub aceeasi Uniune Europeana, in acelasi continent de mii de ani, ei sunt Occidentali, noi Orientali. Ei sunt cunoscatori, noi ignoranti. Ei sunt puternici, noi slabi. Ei sunt buni, noi rai. Lumea lor e multa, e infinita, se intinde de la Statele Unite pana in Noua Zeelanda, cuprinde Orientul Mijlociu si Asia de Est. Si totusi... noi nu suntem in ea. Romania e doar o alta tara din Europa de Est, bantuita de vampiri si macinata de comunism. Ca Romanii isi rod coatele pe bancile scolii incercand sa invete de la A la Z capitalele, economia si limbile lor nu conteaza. Ca noi probabil avem mai multa cultura generala decat orice Englez oprit la intamplare pe strada, la fel, nu conteaza. Si totusi, e ciudat de explicat. Eu mi-am petrecut 12 ani invatand faimoasa noastra istorie, bogata noastra geografie si mareata noastra literatura. Acum aflu ca de fapt tarisoara noastra abia deca exista pe harta lor, ce sa mai spun de cunostiinta sau interesul lor pentru cultura noastra. In acelasi timp, am invatat la fel de multe despre lumea lor, dar totusi, ce am invatat eu nu e la fel cu ce traiesc ei. Ei stiu practic, noi teoretic. Sau poate... noi stim si ei nu stiu. Cine spune care lume are dreptate? Si atunci, intrebarea e, putem spune oare ca o cultura e mai buna decat alta? Dar daca lor nu le pasa de noi, nu inseamna oare ca societatea noastra nu e demna de a fi studiata de ei? Si chiar daca n-ar fi... cu ce am gresit noi? De ce suntem noi mai prejos ca ei? Cele mai mari nedreptati se ascund in esenta noastra... sau poate nimeni nu a gresit cu nimic. Poate totul e gri si doar noi facem lucrurile albe sau negre. Cine stie...

Incet, dar sigur

2009-02-10T12:37:00.000-08:00

A trebuit oare sa ajungem aici? In prezent se estimeaza ca in Martie 2009 cifra totala a populatiei globale a ajuns undeva la 6,80 bilioane. In conditiile in care rata nasterilor este mai mare decat cea a mortilor, se prefigureaza ca in anul 2050 populatia globala va atinge impresionantul numar de 9 bilioane de oameni. Fara indoiala, ne confruntam de mult cu o suprapopulare a Terrei. Motivele de asemenea, nu sunt deloc necunoscute: conditii de trai evoluate, sanatatea personala imbunatatita datorita progreselor medicinei (rezulta medicamente mai multe si mai bune, interventii medicale mai eficiente, si prin urmare, oameni sanatosi, fericiti, care traiesc ani buni in plus). Bine bine, dar care e totusi problema daca traim mai mult? S-o luam asa, teoretic n-ar trebui sa fie niciuna, dar se intampla ca tehnologia se joaca cu focul aici: in momentul in care incerci sa obtii un fel de "tinerete fara batranete", pacalind varsta, amanand moartea, ciclul natural al vietii are metode periculoase de a te descuraja de la astfel de incercari inutile. Astfel se strica echilibrul naturii si in loc sa fie o proportie aproximativ egala intre rata nasterilor si a mortilor, prima dintre aceasta continua sa creasca, pentru ca desigur, instinctul primar de reproducere nu poate fi reprimat complet oricat de mult ar avansa tehnica, pe cand a doua continua sa scada, pentru ca nu multi isi doresc moartea la urma urmei. Si atunci, daca am reusit pana acum atat de bine sa oprim raspandirea virusilor cauzatori de infectii in diferite boli, de ce oare nu reusim sa ne oprim propria noastra raspandire? Pentru ca asta am ajuns sa fim. Virusi. Virusi infecti care se raspandesc precum gunoaiele intr-o groapa de gunoi, iar atunci cand groapa devine neincapatoare curgem afara din ea ca veninul din coltii sarpelui. In cazul nostru, ne raspandim in regiunile polare, ecuatoriale, iar cand nu mai avem loc nici macar acolo, ne mutam pe Luna si o luam de la capat. Paradoxul aici e ca totusi, cu cat ne inmultim mai mult, cu atat devenim mai singuri. Dupa cum afirma Dostoievski in Nopti Albe "sunt atat de multi oameni in jurul meu, si totusi ma simt atat de singur". Ne instraineaza numerele ce troneaza ca o vesnica amenintare deasupra noastra, ne instraineaza distantele ce se maresc cu fiecare avion ce strabate zeci de mii de kilometri, ne instrainam noi de noi. Conluzia? Lumea se duce pe pluta, fara sa afirm asta ca pe o descoperire recenta, ci ca pe o realitate ce de mult se intaleaza si continua sa ne distruga. Ne ducem pe pluta incet, dar sigur. Incet, dar sigur.

Ce am ajuns astazi

2009-01-05T13:30:00.000-08:00

De ce taci? De ce nu te exprimi si tu? Mai femeie, tu n-ai nicio opinie, niciun argument de adus la discutia noastra? Adica iti permiti, ma rog, sa te comporti atat de tacticos si calculat, sa dai dovada de o pretinsa superioritate, sa ne privesti cu dispret pe toti si totusi sa emani o limitare intelectuala de la o posta? Ar trebui sa te simti, normal ca la tine ma refer. Tu, blonda cu manichiura ta frantuzeasca, cu zambetul fals si cu vocabularul limitat. " Da, desigur, eu sunt de acord". Esti atat de previzibila. Pai si normal ca esti de acord, pentru ca asa nu trebuie sa deschizi gura, nu trebuie sa ne demonstrezi abilitatile tale oratorice si argumentative. Sunt sigura ca nu esti de acord defapt, dar esti "timida", atat de "necunoscatoare in domeniu" sa admiti ca nu esti de acord. Lasa-ma sa-ti interpretez eu gandurile. Esti inculta, dezinteresata si neinformata. Si hai sa-ti dau o veste: pantofii tai cui, corsetul ala pe cale sa te sufoce si fusta crapata pana sub fund n-or sa te ajute. Nu stiu daca vei intelege, dar omul e mai mult decat o bucata de carne infofolit in zdrente si manjit cu vopsele, e creier si inima, e ratiune si pasiune. Pariez pe o partida de strip-tease ca asemenea ganduri filosofice n-au calcat pragul dovlecelului tau vreodata. Chiar crezi ca zicala "daca taceai filosof ramaneai" se potriveste la oricine? Imi pare rau sa te informez, dar privirile, gesturile, pana si atmosfera din jurul tau spun clar ca tu esti exceptia. Nu, draga mea. Vrem sa te cunoastem, da da, vrem sa stim ce fel de om esti, vrem sa descoperim interesele si ambitiile tale, dar din pacate, nu citim buze, nu ghicim in palma si nici nu interpretam falfairi din gene. Ghinionul tau. Va trebui sa vorbesti. Va trebui sa porti o conversatie cu noi, asa cum ai invatat la scoala, cu introducere, cuprins si incheiere, cu argumente si exemple. Se pare insa ca esti depasita de situatie. Mai bine taci acolo si ofera-ti serviciile carnale in continuare. Meseria ta de baza. Succes!

No comment

2008-12-07T11:54:00.000-08:00

Astazi ma despart de cineva drag mie: EYP Romania. Nu-mi voi aminti micile neintelegeri, nervii de dimineata, stresul de la sesiuni, oboseala acuta, marile nesimtiri din partea lor si din partea mea. Nu. In schimb, voi aduna intr-un retras coltisor al sufletului meu zambetele sutelor de tineri fericiti, mirosul gustarilor europene, argumentele unor dezbateri aprinse, spiritul nebunatic si distrat al celor ce au invins pesimismul vietii. Uneori insa, situatiile radicale solicita solutii radicale. Uneori trebuie sa ai vointa de spirit de a te ridica deasupra maselor indoctrinate, de a te revolta impotriva celor ce te subjuga, de a spune "nu" conditiei tale inferioare. In "Contractul Social" Rousseau sustinea ca omul s-a nascut liber, dar ca pretutindeni este in lanturi. Intr-adevar, impotriva conditiei mele sociale nu ma pot revolta, si nici nu ma voi revolta vreodata, deoarece in numele unei cauze pierdute este absurd sa lupti, dar impotriva unei false conditii sociale voi lupta oricand, caci pentru o cauza imaginara este inutil sa lupti. In alte cuvinte, nici cel mai indobitocit animal nu-si va pune gatul in lantul stapanului fara interes si deplin constient de actiunea sa. Iar eu, cum nu am un interes precis in a actiona ca membru in EYP Romania, nu voi tolera ierarhia comunista si micile nesimtiri unde nu sunt constransa de alte fapte si imprejurari. Imi vine greu acum sa constientizez cat de simplu functioneaza defapt un mecanism aparent atat de complicat ca o organizatie nationala: aici totul se raporteaza la o singura persoana ce detine puterea suprema si e lingusita de eyp-erii pe care-i controleaza din motive ierarhice. Imi vine greu sa realizez acum ca unele dintre cele mai nobile intentii, cum ar fi obtinerea multiculturalitatii si a unitatii europene se reduce in final la astfel de scopuri machiavelice si josnice cum ar fi interesul financiar si autoritar. Si nu, scopul NU scuza mijloacele.

Thank you for shaping my future.

Atotputernic- zeu sunt

2007-07-23T12:39:00.000-07:00

Gasesc speranta intiparita pe-o bucata de carton,

Indiferenta, se ascunde intr-un colt si deziluzia...

De sub tapetul argintiu imi face semne fericirea.

Singur vad cosmosul aievea,

Departe cerul taciturn viseaza nemurirea.

Cuprins de taina inamicului simt gustul de lamaie

Iar gustul amarui despica devenirea.

Nu pot, nu vreau sa fiu in lumea voastra,

In mintea mea invaluit in mantia perfectiunii

Traiesc fictiunea desavarsirii in divin.

Din craterul vulcanului stins privesc in jos

Iar fericirea din tapet revine sa ma-mbratiseze,

Speranta regasita imi intra pe sub piele,

In timp ce voi, inghesuiti in colturi, in deziluzie va naruiti

Muriti pe rand, la fel cum si eu ani la rand am suferit de chinul vostru

Muriti incet, iar eu privesc vindicativ tacerea ce va inconjoara

Vulcanul meu cel fara aripi mi-arata disperarea pe care o iubiti

Singur, atotputernic- voi stapani inevitabilul nimicului

Distrugator, iresponsabil- sunt unicul meu zeu

Ma simt pregatit ca de azi sa nu mai raspund in fata voastra.

O fiinta divina isi gaseste fericirea in singuratatea propriei constiinte. Ea nu are nevoie de prietenie sau de dragoste. Implinita, isi poarta soarta cu mandrie, iar propriile pacate ii sunt judecate de eul sau interior. Omul e limitat, dar moartea il elibereaza din constrangerea profanului.

O lume noua- neschimbatoare lume veche

2007-07-23T12:04:00.000-07:00

M-am intors duminica din vacanta in Croatia, putin mai bronzata decat am plecat. Socul, ca intotdeauna, de a trece din tari europene in Romanica mi-a fost dublat in special de soselele proaste de care dai imediat dupa granita. Altfel spus, o astfel de tara se poate recunoaste si in somn.. hahah.. dupa gropile de bun venit in tara! In rest, ma mai asteapta marele examen, adica mai bine spus, primul mare examen din viata mea, TOEFL, in 28 Iulie. La pregatire am luat punctaj bun la muchie de cutit aproape; ar fi culmea sa iau scor mai mic la examenul in sine.

P.S. la dreapta e o poza "artistica" de-a mea in parcul national Plitvice, despre care am mentionat in postul precedent.

Evenimente

2007-07-14T13:30:00.000-07:00

Peisaje frumoase, oameni ciudati si o mireasma imbietoare de vacanta... yap, e o tara straina, dar ca e vorba de Croatia nu e chiar asa de evident, dar asta va spun eu. Dupa o zi intreaga de dormitat in masina am ajuns in final undeva in apropiere de cel mai mare parc national de pe aici, si anume Plitvice Jedera (cam asa se scrie in croata). Aici am avut si cazare pentru doua zile si oportunitatea unica de a admira cel mai pur albastru posibil al unui lac. Dupa o astfel de experienta, incep sa ma indoiesc ca undeva in lume ar mai putea exista o apa statatoare atat de curata incat oficial sa se permita consumarea ei. In alte cuvinte, am baut din lacurile lor si inca n-am patit nimic, dar nici nu ma astept sa mor curand. Pe parcursul urmatoarei zile am ajuns in apropiere de Split, unde momentan avem cazare ( si net- fapt vital) si ne balacim toata ziua in Marea Adriatica (ne- adica eu si familoiu). Urmeaza sa mai vizitam Dubrovnik, Zagreb (pray to God) si cam atat. Ah da, si inainte sa uit vreau sa mai fac o ultima precizare, care de data asta, nu are absolut nimic de-a face cu subiectul in cauza: iubesc persoanele evident depasite intelectual, care in necunostinta de cauza, isi permit sa foloseasca la status-urile de la Yahoo Messenger citate filozofice, morale, etice a personalitatilor precum Noica, Cioran, Platon, Nietzsche, etc. cu scopul de a impresiona prin vasta lor cultura- despre care stim cu totii ca e falsa si doar aparenta. Si la urma urmei, asta totusi nu e culmea ipocriziei, e doar inceputul.

Hep hep! When you're on a holiday...

2007-06-14T13:45:00.000-07:00

Param pam-pam-pam! I'm lovin' it...

In sfarsit a venit vacanta si viata capata o alta semnificatie: a fericirii si a libertatii. E ciudat ca doar atunci simti ca totul renaste cand nu mai exista obstacole care te-ar putea constrange in vreun fel sau altul. Cand ma gandesc la inceputul anului scolar imi vine in minte involuntar, o singura imagine, si anume aceea a unifromelor de lagar pe care intreaga scoala le va purta din septembrie; greu ar fi sa ne intrebe si pe noi daca ne plac or ba? Lasand scoala la o parte, voi afirma ca la concursul de saptamana trecuta, si anume Ecotura, echipa noastra (formata din patru persoane) a luat locul doi... fapt surpinzator de bun. Totusi, luand in considerare efortul echipei de a a-si indeplini toate sarcinile si probele fizice cu constiinciozitate, recunosc ca am fost destul de bunicei.. dar, desigur, oricand e loc pentru si mai mult progres. Si tot la capitolul Ecotop, voi preciza ca recent ne-am implicat intr-un proiect de dezvoltare durabila a mediilor rurale, care presupune anumite conversatii si interactiuni cu satenii localitatilor din zona Bratca, cu scopul final de a integra satele intr-un mediu european. Deci alta excursie de un weekend.. pentru mai multe detalii va aparea urmatorul post, in care sper sa precizez mai multe despre examenul TOEFL si drama camp din Cozia. Until then, Peace to all!

Siberia

2007-06-03T08:03:00.000-07:00

Departe. Aud din nou aceleasi glasuri.
Un strigat infiorator din nou sparge tacerea,
Apoi e calm.. si-n umbra codrului cel vested
Acea fiinta paseste-n intuneric.

O clipa se opreste- lumina farului albastru
Ii lumineaza chipul negru
Iar doua pete albe in paralel situate despica umbra mortii

Visez si acum? Nu pot simti.
Crivatul atinge atat de lin privirea sa plapanda...

Siberie infioratoare, deschide poarta vietii!

Vine, vine.. da' tot nu mai vine?

2007-06-03T07:51:00.000-07:00

In ultimul timp a plouat foarte mult. In sfarsit, se apropie si sfarsitul scolii... mai sunt doua saptamani, din care ultima "nu se pune", asa ca a mai ramas una pentru corectarea mediilor. La fizica- douazeci de pagini tocite, sau in alte cuvinte materia intregului semestru pentru corectare- aiurea, as putea spune in conditiile in care unii pentru o nota invata pe parcursul anului o singura lectia- si aia de jumatate de pagina.

Mi-am promis ca in ultima saptamana merg cu chitara la scoala. Sunt curioasa ce-o sa iasa, pentru ca n-am mai repetat de mult.

Weekend-ul viitor- ecotura. Concurs despre care am si scris un articol in ziarul Ecotopului, Verde-n fata. In fine ar trebui sa ne inscriem maine deja...

Altceva? Ah da, era sa uit... astept vacanta si noile piese la teatru. Da nu se mai gata odata scoala asta?

Impresii

2007-05-27T06:51:00.000-07:00

S-a dus si acea ultima zi de toamna.
Peste clipe moarte, incovoiate sade acum ultimul sau gand- de vara
Azi, la fel ca ieri, nimic nu s-a schimbat- din cand in cand un zambet trist mai pare a-i cuprinde fata

S-a dus plangand, din zi in zi privind 'napoi...
Visand mereu aceleasi clipuri, iubind mereu aceleasi vremuri
Departe... in zari amurgul clipoceste
E prea tarziu sa mai exprime tristetea implinirii

Abia acum a realizat ca lumea merge si asa.. si fara ea
Era bine inainte.. de ce a trebuit s-o strice iar?
Dar tot deageaba se intreaba.. de asta data paseste singura in noapte

Ziua mediului 2007: Ice melting - Hot topic

2007-05-22T12:17:00.000-07:00

Noutati? Nu prea. De ce nu mai postez? Nu stiu. In ultima vreme am totusi mai mult timp liber decat mi-as dori: gata cu stresul legat de scoala, proiecte si alte chestii asemanatoare. In schimb, astazi de exemplu, imi petrec aproximativ trei ore din intreaga zi cu producerea unui articol dedicat Zilei Mediului, scriu o pagina intreaga la el si culmea, nici n-am surse directe de informare referitoare la evenimentele prin care se va sarbatori in Oradea. Si acuma ghici de ce? Pentru ca nu se organizeaza nimic si probabil destui din cei ce-ar trebui sa se ocupe nici nu stiu de existenta Zilei Mediului. In schimb, imi place ca in fiecare an, la nivel mondial se sarbatoreste festivitatea asta intr-o tara diferita, pe teme variate, cum ar fi protejarea deserturilor (anul trecut, in Algeria) sau problematica topirii ghetarilor (anul acesta, in Norvegia). Mi-ar placea sa merg, ce-i drept! Si ca ultima idee, totusi care-i faza cu Blogger care-ti salveaza "ciornele" automat din minut in minut? Au cam exagerat de data asta...

TU nu te schimbi - mereu acelasi traiesti viata ta simetrica

2007-05-14T13:13:00.000-07:00

E forma perfecta: a cercului. Aceasi miscare continua, pornind din vesnic acelasi punct, urmarind pe vesnicie unicul traseu de 360 de grade. Ne intoarcem de unde am pornit, desi avem iluzia ca facem progrese, ca evoluam, ca suntem altii. Totusi, omul nu poate deveni decat ceea ce este (zicea Noica), el nu poate depasi limita existentiala ce i-a fost indicata. Si cand realizam adevarata absurditate a conditiei umane, ideea nu doar ca devine obsesiva, dar incepem sa observam ca cei din jurul nostru sunt tot timpul aceiasi. In ciuda timpului, a "schimbarilor" teoretice survenite, ei raman la fel, cu un stil comportamental si lingvistic predominant acelasi. Ceea ce presupune ca nici eu nu prezint elemente noi in ochii altor oameni. Ciudat.. mai am pana ajung sa inteleg; si pana atunci mai am si o teza la latina (propun sa ma dau cu capu de pereti si vad eu pe urma cum rezolv), dar in mare cercul nu sufera intreruperi deocamdata. Asta era de fapt o explicatie pe marginea lipsei mele de posturi din ultima vreme, justificata prin sila (si lenea) de Internet.

On the air

2007-05-02T04:47:00.000-07:00

Ready, steady, go!! Am exact 12 minute sa scriu postul asta. Nu de alta dar la trei trebuie sa o sterg spre Cetate, la Clubul de Mediu; si acum asa printre paranteze: anything I do, I do it for you! (America). Deci, ieri a fost 1 mai "muncitoresc" cica. Teoretic de ziua muncii ar trebui sa se munceasca la greu, dar se sarbatoreste prin lene, nu ca inactivitatea asta nu ar domni in fiecare zi, indiferent ca e sau nu 1 mai, dar de ziua asta lenea e chiar sarbatorita oficial. Toate bune si frumoase, eu am plantat copaci, flori, etc. aproximativ sase ore la Ecotop de ziua muncii, asa, mai mult pentru distractie. Vroiam sa ma mai plang de vecinii mei zgomotosi, care de aproximativ sase luni si-au luat si ei masina, nici macar second hand, ci third hand as putea spune, dar in schimb boxele masinii tuna cu rap, manele, tutzi-tutzi si alte genuri de dimineata pana seara. Sa spunem ca daca ar avea Ferrari sau un "Mertan", daca ar fi putred de bogati si nu ar mai avea cum sa-si arate superioriatea as mai intelege ca au trecut la alternativa de a-si teroriza vecinii.. dar asa? se poate? De fapt n-ar trebui sa ma mir: acolo unde e incultura totul e posibil.

Rock intre stanci

2007-04-28T12:38:00.000-07:00

Asadar am fost ieri la Suncuius, dupa cum anuntasem cu o zi inainte. M-am intalnit cu bunele mele colege de clasa, am luat interview-uri, am mai fost si filmata si am aparut pe Prima tv, am exersat ceva headbanging si in mare m-am simtit bine. Baiul a fost ca n-am putut sta mai mult. De fapt, unul din rockerii care impanzeau zona de concert chiar a avut atata initiativa incat sa-l intrebe pe taica-meu daca n-ar fi de acord sa ma lase peste noapte in Suncuius. As fi facut ochii cat cepele daca ar fi acceptat. In ceea ce priveste concertul, pot afirma ca am vazut trei trupe, sau cel putin trei artisti performand pe scena, dar din pacate, inceputul festivitatii a fost mai mult decat jalnic. Jazz de calitate slaba, si nu in ultimul rand, artista Raluca despre care zicea colega mea ca nu prea avea voce, si eu sunt totalmente de acord cu ea. In schimb, au inceput in forta cei de la Semnal M si odata cu primele acorduri de chitara electrica atmosfera petrecareata s-a si facut simtita. Ei hai, ca incepe sa sune prea a reportaj jurnalistic. In alte cuvinte, se facea headbanging si pogo in prostie, de la tipi cu tricouri Burzum pana la cei cu The Exploited, paradoxal fiind faptul ca nici unul din ei nu purtau plete. Oricum, a fost distractie cat incape, iar azi se continua cu muzica pentru spiritul tutzi-tutzistilor (lamerii bro, ca la carte!)

Aroganta dauneaza grav moralitatii

2007-04-26T13:46:00.000-07:00

Unu. In urma cu 2 minute mi-am dat seama ca citesc cea mai tampita carte din viata mea si anume "Domnisoara Brodie in floarea varstei" de o anumita insa pe nume Muriel Spark. Bineinteles, o carte de doua parale, specifica editiilor "Cotidianul", un ziar de trei parale.

Doi. Am niste colege de clasa foarte speciale care ma adora din toate punctele de vedere si chiar mai mult de atat, ocazional ma si venereaza. Un exemplu de ceremonie fastidioasa dedicata preamaririi numelui meu a fost chiar ziua de 25 aprilie 2007 (adica azi). Si pentru a fi mai concisa, voi preciza faptul ca ritualurile dedicate slavirii onoarei mele presupun manifestarea spiritului acerb referitor la tezele de engleza. "Oh my Goood... ai luat nota mai mare ca Lelia la engleza!!!! Oaaahh ce buna esti!!!". Permiteti-mi sa le sugerez aruncarea in gol de la etajul opt celor care isi considera viata implinita prin obtinerea unui punctaj mai mare decat al meu la teza.

Trei. Merg maine la Suncuius sa vad cum tutzi-tutzistilor li se zbenguie gelul in par pe ritmuri de house dar si pentru a-mi interoga compatriotii, asa-zisi factori de risc pentru integritatea inviolabila a naturii.

Patru. Va mirati de noul meu stil de gandire? Ce ar fi daca ne-am da toti jos mastile la "unu, doi, trei" si am spune lucrurilor pe nume pentru prima oara in istoria omenirii? Atunci ar fi plin de posturi de genu.

Inspiratie de moment

2007-04-23T07:11:00.000-07:00

Tic, tac, tic, tac, tic, tac, tic-tic-tic-acccccc...zbrrr....
E rasarit de soare si e abia sase dimineata;
Orasul fumega in departare pe ritmul strazii zgomotoase
Privesti cu disperare ceasul pe podeaua casei...
O clipa se sfarama-ntre stancile evadarii

Ah, doamne, ce frumos e parcul azi, ca niciodata
Esti tanar, visezi viata cea eterna, prevestindu-ti viitorul agitat
Si azi se intampla ca esti foarte ocupat...

Tic, tac, tic, tac, tic, tac, tic-tic-tic-acccccc....
Incet, privirea se fixeaza asupra ceasului cel spart
O clipa, nu mai mult ai vrea sa poti lua o pauza
Si te asezi domol pe banca parcului pictata
Parfumul de liliac, verdele naturii si-un strop dionisiac

Dar clipa trece si agitatia continua- sunt trecatorii alergati
Tic, tac, tic, tac, tic, tac, tic-tic-tic-accccc...zbarrr.....
Si iarasi clopotele bat, omagiind o viata spulberata
Caci timpul cel carunt, in zborul sau tacut
A luat cu sine o alta piatra demodata
- Viata celui ce-a crezut ca vremea poate fi-nselata.

La multi ani batrane!

2007-04-22T08:12:00.000-07:00

22 aprilie 2007. Azi e ziua mondiala a Pamantului, care se tine inca din 1970. Ideea a fost al unui anume Gaylord Nelson (nice name btw), care s-a gandit la infiintarea unei zile in care oamenii se vor reuni pentru a protesta impotriva poluarii mediului, a substantelor toxice ce incepeau sa otraveasca din ce in ce mai mult natura. Finalmente, n-a fost chiar asa pentru ca in cateva decenii oamenii au si uitat de aceasta conventie a zilei Pamantului, desi la inceput s-au facut mari proteste stradale, si multi s-au unit pentru a reprosa guvernului indiferenta fata de natura. Astazi, cei care isi mai amintesc de ziua Pamantului, fac economie de electricitate si apa curenta, in speranta ca orice reducere poate folosi Magnei Matter. Bosorogul asta pe care calcam in fiecare zi, in afara de faptu ca deja are cateva milioane de ani, dar pe deasupra o sa ne si ingropae pe toti (dupa cum zicea un prieten). Deci acum merg la petrecerea Pamantului, tinuta la Ecotop.

Rock on bro all over Europe!!!

2007-04-19T11:56:00.000-07:00

Si dupa ce ati vazut o incredibila gayiciune, vreau sa va arat ceva cool din acelasi shopping mall in Praga, pentru ca am fost si eu destul de inspirata incat sa le fac poza pretioaselor chitari...

Orice pentru bani

2007-04-19T11:21:00.000-07:00

Pentru ca mi-a revenit buna dispozitie, vreau sa va arat ceva ciudat, ridicol si in acelasi timp imatur: o descoperire proprie, de fapt vorbind cinstit, a unei colege... am vazut urmatorii tenisi Tokio Hotel intr-un shopping mall din Praga. No point in commenting:

Tembelismul sistemului romanesc in plina dezlantuire

2007-04-19T02:25:00.000-07:00

Daca va intrebati de ce nu am mai postat nimic timp de trei zile sau chiar mai mult, am un singur raspuns: sistemul romanesc, pe care multi tin sa-l ridice in slavi, si-a dovedit inca o data ineficacitatea si tembelismul. Binecunoscutul sistem de telefonie, si anume RDS-ul s-a hotarat ca in urma sesizarii unei facturi "neplatite", internetul trebuie suspendat pana la data achitarii respectivei facturii. Ceea ce era ciudat insa, era ca factura a fost achitata online acum cateva luni, iar cei responsabili de inregistrarea platii nu si-au facut bine datoria, doar pentru ca facutra era online, iar ei nu si-au pus la punct verficarea platii online. Astfel, timp de patru zile, in mod, ironic, ridicol si paradoxal, dar totusi de asteptat in romanica noastra, noi am ramas fara internet, asta dupa ce s-au dat aproximativ 20 de telefoane celor de la RDS. Am fost rugati sa sunam in bucuresti, pentru ca celor din Oradea, "le pare rau, nu pot face nimic", iar apoi am fost rugati sa sunam la serviciul de relatii publice, unde din nou nu s-a putut rezolva nimic. Iar daca ai pile, intreaga problema se poate rezolva "cat ai zice peste". Decat astfel de tratamente neomenesti, mai bine ai parte de prostia americanilor, care cel putin se dovedesc interesati sa te ajute.

Omagiu

2007-04-14T05:53:00.002-07:00

Azi a fost inmormantata o matusa de-a mea. E ciudat felul in care abia cand cineva moare incercam sa ne amintim de toate momentele impreuna, de ce a fost si nu va mai fi vreodata. Si abia in astfel de clipe realizam ca viata, dupa cum spunea Cioran, e "o farama de liniste efemera in calea marii distrugeri a inexistentei". Eu spun asta altfel: nu suntem aici pentru totdeauna, unii vin si altii pleaca, iar cand vom reusi sa descifram de ce lucrurile stau astfel, vom fi deslusit cel mai mare mister existential. Dar asta nu va fi niciodata.

Romani in Europa

2007-04-14T05:14:00.000-07:00

Abia azi dimineata m-am intors din excursia in Praga si Viena. Si acum pentru impresii: organizarea excursiei, conform stereotipului romanesc a lasat de dorit. Vizitarea diferitelor obiective mi s-a parut superficiala, deoarece niste capitale asa impresionante si valoroase precum Viena, Praga si Bratislava nu pot fi vizitate in doua ore cat au considerat organizatorii ca ar fi de ajuns. Paradoxal insa e faptul ca intr-un shopping mall se pot pierde patru ore fara niciun scop anume, dar in catedrale precum Sf. Stefan sau cea din castelul Praga vizitarea acestora aproximativ o ora jumatate pare a fi exagerat de mult. Chiar mai interesant de atat mi s-a parut faptul ca de nenumarate ori am fost rugati "sa nu intarziem la autocar, deoarece acesta nu poate stationa mai mult de zece minute in parcari", dar profesorii insotitori nu se jenau sa intarzie de fiecare data cel putin o jumatate de ora iar pe urma deveneau aproape agresivi daca erau acuzati de nerespectarea regulilor. In Viena am fost cazati la un hotel de patru stele, dupa evaluarile noastre, dar joi noaptea spre vineri, impreuna cu trei alte colege colindam centrul capitalei in urma hotararii de a a dormi pe o banca din zona, caci nu mai aveam mijloc de intoarcere la hotel. Mare pacat ca nu ne-am tinut de cuvant. Oricum, obiectivele turistice pe care le-am vizitat mi s-au parut de-a dreptul impresionate, in special constructiile in stil gotic din Praga si biblioteca din Melk, complex manastiresc. Si data viitoare vreau Paris.

Title: no title.

2007-04-08T10:12:00.001-07:00

In urma unui mic search pe internet despre lucruri paradoxale, ridicole si chiar amuzante am descoperit ca Aescylus, faimosul scriitor de tragedii grecesti a murit in urma tentativei unui vultur de a crapa o broasca testoasa de capul lui. Barbarul Atilla, conducatorul hunilor care cucerise Asia si Mongolia prin anii 450 a.d. a murit in timpul unei sangerarii a nasului in noaptea nuntii. Pentru alte detalii, se numeste "funny ways to die" search google; nu-i mare lucru!

Asa si pana nu uit, vreau sa ma laud ca maine merg in excursie cu scoala in Praga, Viena si Dresda (fosta RDG) si stau cam pana la sfarsitul vacantei. Sunt intr-adevar curioasa cum o sa ma distrez, sau daca macar o sa-mi placa tovarasii de drum, sa spun asa. Oricum, sper sa ne lase noaptea si prin oras.. ehehhh...

Fiece pasare pe limba ei piere- celor ce nu au invatat sa aprecieze...

2007-04-05T11:58:00.000-07:00

Ati vazut vreodata Padisul din Muntii Apuseni? Ati vazut estetica inefabila a celei mai grandioase formatiuni carstice din Romania, Cetatile Ponorului? Sau ghetarul Focul Viu, nemarginirea poienei Varasoaia; ati auzit murmurul izbucului Galbenei sau v-ati incantat vreodata privirile cu splendoarea naturii din varful Pietrei Galbene? Cam aceste feluri de intrebari trebuie adresate celor care, cu exces de zel si multa initiativa si-au pus in gand sa utilizeze 75 de miloane de euro pentru asa-zisele "investitii turistice in zona platoului carstic Padis". Si pentru a fi mai exact de atat, planul construirii celor cateva duzine de vile si case de vacanta pentru viitorii turisti consta in distrugerea, poluarea, respectiv in defrisarea mediului natural existent ce ar putea impiedica desfasurarea normala a actiunilor umane. In masura in care zecile de acorduri necesare inceperii derularii unei astfel de activitati primejdioase pentru "paradisul pamantesc" vor fi acordate, frumosul Padis s-ar putea sa fie o simpla istorie intr-o chestiune de cativa ani. Ca indivizi umani superiori vrem sa valorifcam natura, dar felul in care o facem ne dovedeste propriul egoism. Atat timp cat pastram frumosul doar pentru noi, il vom mentine intr-o permanenta distrugere, cum se poate intampla in cazul de fata. Din fericire, mai exista organizatii non-guvernamentale ce incearca sa faca si treaba celor ce teoretic ar trebui sa se intereseze de protejarea valorilor nationale.... ah bla bla, what the fuck do they care? they want money that's all!

"Inciudatia" noastra

2007-04-03T13:13:00.001-07:00

Ieri am primit si eu chitara. Prin urmare, de doua zile incoace exersez melodii in loc sa incep si eu cu inceputul. M-am decis sa incep cu sfarsitul,nu de alta, dar sunt foarte incapatanata, asa ca ma chinui cu ritmurile de la piese precum bad moon rising (ccr), care recunosc e relativ destul de usoara si wonderwall (oasis), care are un ritm foarte dificil. Preconizez ca daca voi pastra stadiul de sase ore invatare chitara pe zi, in doua saptamani cant perfect astea doua cantece... pana atunci sweet dreams..

Si acum o intrebare care ma macina de aproximativ o zi: de ce spune toata lumea ca-mi sta mai bine cu ochelari, cand eu consider exact opusul? Lumea s-a "inciudatit" mai nou, dar cum o putem schimba?

By the way, acum observ si eu ce categorii inadecvate mi-am putut face; partea buna e ca nu le schimb, doar pentru ca-s unice prin inciudatia lor.

Doar alte noutati

2007-03-31T14:32:00.000-07:00

Azi am avut experiente incantatoare la cercul de poezie din Gojdu, sau in alte cuvinte am avut din nou sansa sa-mi exprim parerile filozofice, so typically me! Paradoxal insa e ca noi nu ne intalnim sapt viitoare din motive religioase (e Pastele), ci mai degraba pentru ca participantii si coordonatorii merg la concert Rotting Christ de aceasta sfanta sarbatoare. So do they go straight to hell for that? Who knows...
Azi am pus si eu mana pe chitara pentru prima oara in viata mea si cu putin efort incep sa cant prima strofa Wonderwall-Oasis. N-a zis nimeni ca e usor!

Poate plec in America

2007-03-31T14:26:00.000-07:00

Recent am reascultat o melodie pe care o stiam de multa vreme si o apreciam mai ales pentru versurile ce spuneam eu ca mi se potrivesc. Mie si tuturor celor ce au plecat in cautarea Utopiei, a visului si a sperantei in chipul uneia si aceleasi lumi: America, vorbind la modul general. Soarta sumbra a romanilor parea ca-si gasise sfarsitul in fiinta visul american:

Mi se trece viata
Pamantie-i fatza de nivelul meu de trai
Vor avea de toate si pe saturate
Cand ajung romanii-n rai
Doamne cat bla, bla ce mai tra, la, la
Ce mai ciorba de bufet
Mai bine spal vase, varuiesc la case
Decat tot acest infern

Mama plec in America
Astazi mi-am facut valiza
Mama plec in America
Roaga-te sa-mi iasa viza
Mama plec in America
Si-o sa-mi fie dor de tine
Mama plec in America
Ciorba asta nu-i de mine

O strofa si un refren din cunoscuta piesa a lui Mircea Rusu, care dupa parerea mea, e parerea emigrantilor romani despre conditia compatriotilor lor.

Semn ca am fost pe acest pamant...

2007-03-30T14:27:00.000-07:00

Deci azi am plantat impreuna cu Ecotopul primii pomisori din viata mea, o adevarata actiune "in folosul comunitatii" as putea-o numi. Insa nu a fost chiar asa usor cum mi-am inchipuit; sapatul gropii de aproximativ jumatate de metru e intr-adevar o munca fizica indelungata si obositoare, iar efectele ei sunt vizibile la nivelul mainilor noastre, pline de bataturi si besici. Urmeaza apoi partea recompensatoare cand se introduce firavul pomisor in locul sapat, iar apoi acoperirea acestuia cu pamant si udarea lui. Efectele unei astfel de actiuni ecologice sunt vizibile pe malul Crisului din Oradea, pe partea fabricii Metalica (asta daca pomisorii nu au fost smulsi deja). Pot afirma acum cu multa mandrie ca sunt multumita de treaba asta, si sper ca astfel mi-am depasit propria-mi abursditate a conditiei umane, conform careia singurul mod prin care viata noastra capata inteles consta in crearea semnului ce dovedeste ca am fost si noi pe acest pamant. Si acum sa o citez pe mama mea, care spunea pe buna dreptate ca "omul in viata lui trebuie sa faca trei lucruri: sa planteze un copac, sa construiasca o casa si sa aiba urmasi", astfel nu existi degeaba. Si eu m-am si atasat de pomisorii aia.

Ecotop (partea 1)

2007-03-29T11:20:00.000-07:00

Intrigata de noi activitati extrascolare, dar mai degraba interesata de obtinerea "hartiei" care va contribui la intregirea actiunilor mele de voluntariat, am participat azi pentru prima oara la o sedinta "Ecotop". Dupa cum multi stiu deja, Ecotopul ca organizatie non-guvernamentala de voluntariat se ocupa in general cu protejarea naturii, dar are si diferite proiecte de verificare a diferitelor organizatii ce s-ar putea sa incalce drepturile mediului. La o prima impresie pare intr-adevar interesant, dar cu timpul exista totusi riscul de a deveni o alta rutina in viata adolescentina. In orice caz, ambitia mea e un pas mic pentru mine, dar unul mare pentru omenire. Asa ca incep de maine cu plantarea copacilor.

P.S. Oare n-as putea determina directorul scolii si cativa profesori sa formam un "debate club" in liceu? Cine stie, putem avea chiar sperenta concursurilor internationale de dezbateri pe teme mondiale (sweet dreams).

Eminescienii- castigatorii "B.B."-ului

2007-03-28T06:11:00.000-07:00

De necrezut cat de mult tam-tam poate iesi din balurile liceenilor in fiecare an. Nu are rost sa detaliez aici ultimele evenimente petrecute la balul balurilor de acum cateva zile, in principiu pentru ca nu am asistat la ele, dar voi preciza oricum ca eminescienii au fost castigatorii. Premiu de altfel bine meritat dupa parerea mea, pentru ca se cunoaste efortul depus de concurenti, dar si de trupele de dans ale liceului. Adevaretele probleme intre scolile participante intervin insa abia in momentul in care invingatorii sunt acuzati de invinsi ca ar fi "cumparat" balul si ca ar fi trisat, argument adus mai mereu impotriva castigatorilor, in special la meciuri de fotbal (asta ca sa vedem cat de mult se asemana defapt cele doua tipuri de cultura). De, ca in Romanica noastra! Prin urmare, la ora de religie se povesteste intens despre fair-play-ul eminescienilor si invidia celorlalte licee; ne batem cu pumnii in piept ca noi suntem cei mai tari si nu realizam ca astfel de concursuri de etalare a frumusetii si a prefacatoriei sunt oricum lipsite de importanta. Valoarea unei scoli nu e determinata in niciun caz de "B.B."

Festina lente

2007-03-27T14:23:00.000-07:00

Time leaves shadows behind

Like fragments of a broken mirror

Haunting mankind.

Happiness hides into a cup of coffee

Drink it slow and fall asleep...

Dreamers thinking deep (pic pic)

Rainbow on the starry sky;

Commets on the other side

Make a wish before you die.

A pointless destiny we lead

All the trouble underneath

Nothing matters indeed.

Si acum o scurta analiza a poemului meu- tinde sa fie o poezie contemporana, desigur cu cateva influente specifice perioadei romantice (prima strofa) respectiv existentiale (ultima strofa); rime puerile, onomatopee - reflecta caracterul ludic al creatiei, neconventional. Alte sugestii?

What can I say...

2007-03-26T07:31:00.000-07:00

Uneori e chiar mishto la scoala, sunt zile exceptional de interesante si distractive cand profesorii te lasa in pace si atunci iti poti citi cartea nestingherita. Chiar mai mult, uneori poti avea si conversatii cu colegele fara sa risti sa te asculte din toata recapitularea. In astfel de zile profu' de muzica ne invata "Nothing else matters" by Metallica si ascultam "November rain" by Guns'N'Roses si facem pogo cu colegele de clasa. E chiar ciudat, lumea defapt e alcatuita dintr-o mare masa de contrarii, antiteze si oximoroane; tot in zilele astea incredibil de relaxante alti profesori mai putin simpatizanti fata de soarta scolarului se gandesc sa dea teste neanuntate din materia intreaga a semestrului la fizica inca. Foarte original, what can I say? P.S. post in lipsa de inspiratie.

Is the world still spining round?

2007-03-25T11:57:00.001-07:00

Dupa ce am inceput sa-l citesc pe Nabokov, si anume faimoasa opera "Lolita", mi-am cam dat seama ca scriitorii contemporani sunt una din doua, sau mai grav, amandoua: influentati excesiv de perioada nonconformista in care traiesc, respectiv bolnavi psihic- in special obsedati sexual. Am multe colege/colegi care sustin ca valorile prezente in literatura universala sunt chiar mai bune decat cele clasice. Raspunsul meu a fost mereu acelasi: astept sa moara un scriitor ca sa-l citesc. De ce? Pentru ca majoritatea si-au facut un renume abia post-mortem; astept sa-i faca faimosi timpul, nu obsesiile pedofile, adulterine, fanteziile sexuale sau prostitutia. Trist, dar mai greu gasesti azi contemporani care sa nu adopte ca teme sau motive literare nevoile biologice, de la Cartarescu pana la Bruckner si Garcia Marquez, majoritatea descriu pasiunea carnala, fapt ce demonstreaza ca lumea in loc sa evolueze s-ar putea totusi sa regreseze.

They got the power

2007-03-25T05:29:00.000-07:00

Incredibil! Harvard si Princeton University, locul intai respectiv trei in clasamentul celor mai bune universitati Ivy league din Statele Unite vor renunta incepand cu anul 2008 la "early decision ED" in speranta de a atrage cat mai multi studenti considerati dezavantajati in cazul ED-urilor. Cine stie, poate e bine asa, pentru ca intr-un fel studentii respinsi la early decision, adica aproximativ 90% nu se mai gandeau sa aplice a doua oara la "regular decision", asa ca multi din cei considerati excelenti renuntau la universitatile astea. Problema adevarata va fi cand renunta si Yale la early decision; asa poate nu voi afla niciodata daca m-ar fi acceptat...

3 descoperiri personale

2007-03-24T03:23:00.000-07:00

Recent am descoperit ca varianta a doua The unforgiven- Metallica e mult mai profunda decat prima, sau in alte cuvinte, imi place mie mai mult.. asta trebuie sa fie defapt.Patinatorul francez Brian Joubert si-a ales ca soundtrack in acest an la programul liber piesa asta, varianta Apocalyptica insa. Chiar mai recent de atat mi-a trecut un gand prin minte conform caruia branzele de calitate, considerate scumpe si mai bune decat cele normale, au un gust ciudat, ce se datoreaza "mucegaiului nobil" pe care-l contin. Nu stiu daca fix asta e scopul ingredientului respectiv, dar un lucru e cert: parca ai manca branza stricata de cativa ani. Si o ultima descoperire personala: cea mai autentica si directa carte scrisa despre primul razboi mondial e "Pe frontul de vest nimic nou", E.M. Remarque; o recomand sentimentalistilor.

Teoria simetrica - by Lelia

2007-03-22T11:38:00.000-07:00

Cine a spus ca nu suntem fiecare mari descoperitori ai realitatii? Ma gandeam acum cateva zile cum ar fi daca toate gandurile noastre, de felul "ma deprima vremea asta" pana la "oare iadul chiar inseamna petrecere cu satan?" ar fi clasificate la nivel mondial dupa gradul lor de absurditate. Atunci oare realizarea ca americanii, desi o mare parte penticostali sau baptisti, sunt totusi unii din cei mai pacatosi oameni de pe pamant unde ar avea locul, sau gandul ca in ziua de azi e relativ destul de greu sa mai ai amici, fara ca ceilalti sa nu considere ca hey, sigur exista ceva relatie mai profunda in spatele fatadei ar ocupa unul din locurile principale sau abia finale? Paradoxal insa e ca majoritatea gandurilor mari care au facut istorie sunt doar reformulari ale constiintei noastre interioare sau colective, adica lucruri cunoscute de mult, dar totusi prea evidente pentru a mai fi spuse. Acest fapt are insa legatura cu prima mea teorie filozofica, pe care m-am gandit sa o si definesc: "teoria simetrica"; in principiu e simpla si logica (spun eu) si-i cam asa: daca lumea pentru fiecare individ in parte incepe si se sfarseste la fel traind dupa moarte starea metafizica din faza originara a vietii (respectiv inainte de a se fi nascut), atunci se poate presupune ca e vorba de o lume simetrica, chiar idealista am putea afirma, iar o lume utopica nu poate exista de la sine in haosul universal, astfel ca trebuie sa existe un Creator ubicuu si omnipotent. In acest caz, existenta lui Dzeu poate fi admisa, iar in cazul contrar pentru care lumea nu e simetrica, acest Creator nu exista, lumea noastra fiind deci un caz accidental al existentei. Teoria mea ar fi valabila doar in cazul in care nu a mai fost descoperita de altcineva inaintea mea; fac completarea ca nu am avut niciun fel de inspiratie in procurarea ei.

Noi vs Intelectul nostru

2007-03-20T08:47:00.000-07:00

Welcome to the club! Imi spun eu mie in urma muncii mele de detectiv pe urmele altor bloggeri. Am observat ca una din cele mai mari dileme cu care bloghistii se confrunta in fiecare zi e procurarea noilor idei pentru posturi. Sau in alte cuvinte, ce sa scrii daca n-ai nicio idee originala? Sunt altii care se plang zilnic de problema asta, cum a facut si X blogger: "stau asha de jumate de ora shi ashtept sa imi vina o idee dar ce idee? nu stiu ..am devenit shi eu dependenta de blog ...de ce? nu am idee chiar dak toata fiintza mea ea sa scriu ceva yo tot nu jtiu ce sa scriu shi asta ma oftik la culme nu am idei". Dar din moment ce tot suntem la capitolul citatului de mai sus si analizand gramatica lui X din respectivul fragment, stau si ma intreb daca pe un blog, considerat un adevarat prilej de mandrie cu abilitatile gramaticale, indivizii nu se mai strofoca sa aibe limbaj, otografie si punctuatii corecte, atunci se poate deduce ca noi nici la Limba si Literatura Romana ca disciplina nu ne mai obosim sa scriem corect. Ieri am descoperit ca tehnologia ne ucide cultura mai mult decat o promoveaza, iar azi descoperirirea mea a fost confirmata, din pacate...

Absurditatea conditiei scolare

2007-03-20T05:48:00.000-07:00

Si acum un post dedicat exclusiv unei alte absurditati, dar de data aceasta nu a conditiei umane, (expresie care oricum de aproximativ o saptamana imi bantuie vocabularul, thanks to Camus), ci presupusului eveniment straniu care de o luna face victime prin scoli. La profesori acest fenomen poarta denumirea de sindromul temelor si testelor in exces, iar la elevi simptomurile sunt cel mai adesea observate in manifestarile necontrolate si in vocabularul abundent in expresii de tipul: "ce naiba ne da atata de facut" sau" mi se rupe de scoala asta". In concluzie, eu tot nu reusesc sa inteleg de ce kilogramele de teme se dau pe ultimii metri inaintea vacantelor si de ce toate testele sunt programate exclusiv in aceeasi saptamana. Chiar incep sa cred ca cineva comploteaza impotriva noastra si nu ne doreste bunastarea...

Oradea 1919

2007-03-19T08:45:00.001-07:00

Mentalitati putrezite

2007-03-19T08:28:00.001-07:00

Mai sus e orasul meu natal in perioada interbelica. E ciudat ca timp de aproape 90 de ani orasul a ramas aproximativ neschimbat. Si atunci ma intreb, daca din punct de vedere al aspectului lucrurile au ramas la fel, in special in urma unui indelungat razboi mondial, atunci in esenta ce anume s-a schimbat, daca timpul presupune schimbare? Spun asta pentru ca in general exteriorul se schimba mult mai usor decat interiorul, dar cu atat mai greu cand vine vorba de mentalitati...

Cu drag pentru Lizuca,

2007-03-18T07:12:00.000-07:00

Well one thing is always for sure: majoritatea oamenilor, si aici nu ma refer numai la cei obsinuiti care n-au niciun fel de merit special in viata, ci si la marii ganditori ai tuturor timpurilor, sustin ca majoritatea semenilor nostri au in general intentii malefice si doar rareori dau dovada de generozitate, amabilitate si prietenie. Acest fapt contribuie, dupa cum se poate usor observa, la perpetuarea unei lumi demitizate, sau in alte cuvinte, rautatea e ceea care strica imaginea utopica a lumii. Nu ma indoiesc ca asa trebuie sa fie, dar totusi, acum 2 zile aceasta convingere mi-a fost oarecum spulberata.. unii ar considera un asemenea eveniment un simpl fapt divers, pe mine insa m-a surprins in mod placut. O colega de scoala, pe care o cunoscusem abia in urma cu 3 zile la olimpiada de limba engleza, mai precis la baraj, mi-a oferit cu zambet larg pe buze, o felicitare pe care scrisese foarte ordonat: "thanks for believing in me at the contest. And remember next year you will be in my place" A semnat cu porecla pe care i-o dadusem eu mai mult in gluma "Vero aka Lizuca (without Patrocle)". Intrebarea mea atunci e: cate asemenea persoane mai exista in lume, care si-ar sacrifica din timpul liber pentru a oferi mici atentii celor cunoscuti de asa putin timp, caci sa te atasezi de cineva in cateva ore pare improbabil..

Si totusi se misca...

2007-03-18T06:39:00.001-07:00

Prima data am stat si m-am gandit cam cinci minute pana mi-am amintit parola. In fine, important e ca totusi mi-am amintit-o. Dupa aia lucrurile au mers mai lejer: mi-am facut rost de un template mai 'meaningful' si culmea ii ca defapt chiar am reusit sa-l schimb. Pretty cool, poate ma fac si fata descurcareata pana la urma. In final, e relativ destul de bine. Adevarul e ca mi-a fost destul de dor de blogging, pentru mine actiunea asta seamana mai mult cu un jurnal.. Nu stiu daca-i bine sa fie asa, dar eu asa simt; banuiesc ca de aia nici nu-s eu prea incantata sa mi se citeasca blog-ul. Asa, si ca sa revin la lucruri mai serioase, acum trei zile mi-am dat seama ca poate totusi meseria care ma pasioneaza de cativa ani, si anume being a lawyer, nu mi s-ar potrivi. Si anume cu ce ocazie am avut eu revelatia asta? Huhm, as zice ca odata cu spectacolul pe care l-am pus in scena la scoala, eu jucand rolul avocatului acuzarii, al lui Stefan Gheorgidiu din "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi". Problemea mea esentiala e ca de obicei incerc sa ies in evidenta, asa ca m-am hotarat sa ma dau in spectacol, in plus nefiind nici pregatita pentru un astfel de proces. Consecinta a fost mai mult decat nefasta: colegii au presupus ca am enervat "juratii" cu lungile mele tirade referitoare la conditia umana si plimbarile mele prin "sala de judecata" propice unui adevarat avocat au impacientat "judecatorii". Se pare ca lumea nu ne mai intelege in ziua de azi, pe noi, viitorii avocati....